Fierul este un mineral esenţial pentru organism şi se găseşte în carne, cereale, ouă, fructe lemnoase şi anumite legume. De asemenea, fierul este principala componentă din hemoglobină, substanţa din celulele roşii care ajută la transportul oxigenului şi al substanţelor nutritive către toate organele din corp. În plus, fierul asigură buna funcţionare a creierului şi a musculaturii, ajută la întărirea imunităţii şi combate oboseala, stările de nervozitate şi depresia. În mod normal, corpul absoarbe cam 10% din fierul necesar din alimentaţie, însă, în cazul bolnavilor de hemocromatoză, acest procent creşte până la 30% sau chiar mai mult. Astfel, excesul de fier rămâne stocat în ţesuturi şi organe, inclusiv în ficat, pancreas, inimă, hipofiză şi articulaţii. În lipsa unui tratament, hemocromatoza poate duce la afecţiuni grave, precum ciroză, diabet, artrită, cardiomiopatie , hipogonadism, impotenţă, hipotiroidism, epilepsie, scleroză multiplă, boala Alzheimer şi insuficienţă cardiacă ori hepatică. Există mai multe tipuri de hemocromatoză (primară, secundară, juvenilă, neonatală), însă cea mai frecventă formă este cea primară. Această formă de hemocromatoză este ereditară, fiind cauzată de o anomalie a genei numite HFE. Hemocromatoza este una dintre cele mai frecvente afecţiuni genetice, estimându-se că aproximativ 10% din populaţie suferă din cauza acesteia. Bărbaţii au un risc de 5 ori mai crescut să sufere de hemocromatoză, simptomele debutând, de regulă, în copilărie sau adolescenţă. În cazul femeilor, hemocromatoza se poate manifesta mult mai târziu, uneori chiar după vârsta de 40 de ani. Tratamentul acestei afecţiuni constă, în principal, în flebotomie, o procedură care presupune extragerea de sânge din corp şi, implicit, a fierului în exces, sau în administrarea de medicamente pentru chelarea fierului, care determină eliminarea acestuia prin urină sau fecale.