Aceste impulsuri electrice anormale la nou-născuţi pot cauza mişcări involuntare, ritmice, ale musculaturii, precum imitarea mersului pe bicicletă cu picioruşele, datul ochilor peste cap sau zvâcnirea pleoapelor. Incidenţa convulsiilor neonatale variază destul de mult, ultimele date indicând o prevalenţă de 3 cazuri la 1.000 de nou-născuţi la termen şi de 60 de cazuri la 1.000 de nou-născuţi prematuri. Aşadar, un factor important de risc în apariţia convulsiilor neonatale este naşterea prematură, care survine înainte de termen. Convulsiile pot fi de scurtă durată, de câteva zeci de secunde, şi uşoare sau se pot manifesta mai agresiv, durând, uneori, chiar şi 15-20 de minute, caz în care acestea poartă denumirea de status epilepticus (convulsiile pot fi continue, puternice şi copilul îşi pierde conştienţa – o astfel de situaţie este considerată o urgenţă medicală, deoarece există un risc crescut de complicaţii severe, precum leziuni cerebrale, insuficienţă cardiacă sau chiar decesul). Statisticile arată că aproape jumătate din nou-născuţii care prezintă convulsii în prima lună de viaţă vor dezvolta epilepsie în copilărie sau adolescenţă. În lipsa unui tratament prompt, riscul de leziuni cerebrale grave este extrem de crescut, existând posibilitatea ca micuţul să sufere de paralizie cerebrală, retard mintal sau alte tulburări neurologice severe. Convulsiile neonatale pot fi tratate cu succes, prin urmare părinţii şi medicii neonatologi trebuie să fie foarte atenţi la simptomele manifestate de nou-născut şi să intervină prompt dacă este cazul.