Deficitul total de IgA se caracterizeaza prin niveluri nedetectabile in sange (adica < 5 mg/dl), iar deficitul partial de IgA inseamna niveluri < 10mg/dl sau < 2 deviatii standard fata de valorile medii ajustate in raport cu varsta. IgA este cea mai frecventa imunoglobulina din sangele uman dupa imunoglobulina G si se gaseste predominant in secretiile mucoaselor. IgA este de fapt un anticorp cu rol in apararea organismului la nivelul mucoaselor: poate neutraliza virusuri, toxine, aglutineaza bacteriile nepermitandu-le sa se lege de suprafetele diverselor mucoase, se leaga de diverse antigene alimentare, impiedicandu-le absorbtia in sange. Variatii: Deficitul de IgA este permanent, dar exista si forme tranzitorii determinate de anumiti factori externi, precum unele medicamente (ex.fenitoina, D-penicilamina, sulfasalazina, compusii cu aur, acid valproic, captoprilul, carbamazepina, tiroxina, ibuprofenul, acid acetilsalicilic etc.) sau unele infectii (rubeola, infectia cu citomegalovirus, toxoplasmoza). Deficit permanent de IgA poate aparea si secundar rubeolei congenitale sau infectiei congenitale cu virusul Epstein-Barr. Expunerea profesionala la benzen, de ex. in cazul muncitorilor care intretin rezervoarele cu petrol, poate determina scaderea nivelului de IgA. O alta cauza, mult mai rara, poate fi transplantul de maduva osoasa de la un donator care are acest deficit.