Statisticile arată că 1% din feţii de sex masculin şi 0,5% din cei de sex feminin sunt depistaţi cu această tulburare renală, care nu este asociată cu alte anomalii ale altor organe. Hidronefroza constă, pe scurt, în dilatarea anormală a rinichilor sau umplerea excesivă a acestora cu urină. Această tulburare poate afecta fie un rinichi, fie pe ambii, iar vindecarea are loc de la sine în aproximativ jumătate din cazuri. Cea mai frecventă cauză a hidronefrozei congenitale este obstrucţia tractului urinar, urmată de refluxul urinar de la vezică la rinichi. Rareori, hidronefroza congenitală poate fi cauzată de dezvoltarea incompletă a ureterelor. Deşi nu este necesar, de regulă, un tratament, medicul ar putea recomanda testele prenatale periodice cu ultrasunete, pentru a monitoriza starea fătului. Majoritatea copiilor diagnosticaţi cu hidronefroză congenitală se vindecă la scurt timp după naştere sau chiar dinainte ca aceştia să se nască, iar intervenţia chirurgicală este rareori o opţiune de tratament, la care se recurge doar în cazurile severe.