Uneori acest ritm sinusal este inlocuit de fibrilatia atriala, un ritm cardiac generat tot la nivelul atriilor, dar cu alta localizare decat cea fiziologica, fiind neregulat, haotic, adesea rapid (tahicardic). In fibrilatia atriala, activitatea de contractie a atriilor practic lipseste. De aici si complicatiile care pot aparea: scaderea debitului cardiac, formarea de cheaguri la nivelul atriilor. Fibrilatia atriala este cea mai frecventa aritmie sustinuta si afecteaza aproximativ 1-2% din populatie, prevalenta sa crescand cu varsta, ajungand pana la ~10% din populatia de peste 80 ani. Fiecare pacient (mai ales persoanele varstnice) care la evaluarea periodica de la medicul de familie are pulsul neregulat trebuie sa faca un EKG de repaus pentru a evidentia o eventuala fibrilatie atriala. Fibrilatia atriala din punct de vedere a duratei de evolutie se clasifica in: – paroxistica, de regula autolimitanta in 48 ore, dar poate persista pana la 7 zile – persistenta, care dureaza peste 7 zile sau necesita interventie medicala pentru cardioversia la ritmul sinusal normal – persistenta pe termen lung si permanenta