Alături de deficitele majore în nutrimente apar şi carenţe în vitamine şi săruri minerale,determinând anemie carenţială, rahitism, avitaminozele. Malnutriţia este principala cauză de morbiditate şi mortalitate în ţările în curs de dezvoltare. Malnutriţia este direct responsabilă de decesul a 300.000 copii/an cu vârsta sub 5 ani şi indirect responsabilă pentru decesele a 50% din copii. Se constată o tendinţă de creştere a incidenţei şi în ţările dezvoltate (ex. SUA) la copiii plurispitalizaţi sau cu boli cronice. Deprimarea imunităţii celulare produsă de malnutriţie favorizează sensibilitatea crescută la infecţii, care agravează deficitul iniţial, infecţia fiind adesea cea care produce decesul. Nutriţioniştii includ în termenul de malnutriţie şi stările de obezitate, nu numai subnutriţia. Pediatrii prin termenul de malnutriţie (anglo-saxon) sau distrofie (francez) definesc stările de subnutriţie prin aport deficitar alimentar calitativ şi/sau cantitativ. Acest fapt face necesară specificarea şi departajarea următoare: – malnutriţie protein-calorică (MPC); – malnutriţie proteică (MP).