Acest lucru favorizează sângerarea spontană şi agravează hemoragiile cauzate de anumite leziuni, traumatisme ori intervenţii chirurgicale. În cazul persoanelor cu hemofilie, proteinele din sânge care ajută la coagularea sângelui sunt în număr foarte redus. Aceste proteine sunt cunoscute ca factorul VIII sau IX, iar severitatea hemofiliei este determinată de cantitatea de proteine din aceşti factori de coagulare – cu cât aceasta este mai redusă, cu atât riscul de sângerare şi de complicaţii este mai crescut. Deşi hemofilia este de regulă o afecţiune ereditară, deci moştenită de la părinţi – potrivit World Federation of Hemophilia, o persoană din 100.000 se naşte cu această boală – , există şi cazuri de hemofilie dezvoltată pe parcursul vieţii, în special în rândul persoanelor de vârstă mijlocie sau peste 70 de ani, dar poate apărea şi la gravide (în ultimul trimestru de sarcină) ori la femeile care au născut recent. Persoanele cu hemofilie se pot confrunta şi cu hemoragii interne, care duc la umflături şi dureri articulare, în special la nivelul genunchilor, gleznelor şi coatelor. Sângerările sunt deosebit de periculoase dacă au loc în cazul unui organ vital, aşa cum este creierul, favorizând apariţia unor complicaţii severe şi uneori letale. Tratamentul hemofiliei presupune transfuzii de sânge cu factor de coagulare, în funcţie de tipul de hemofilie şi de gradul de severitate a afecţiunii.