Degenerarea discurilor vertebrale nu este urmată obligatoriu de manifestări fizice, precum durerea lombară care radiază pe picioare, durerea cervicală (de gât), slăbiciunea musculară sau amorţeala membrelor. De altfel, boala degenerativă a discului este destul de variabilă prin natura şi severitatea ei. Discurile intervertebrale leagă vertebrele din care este compusă coloana vertebrală şi sunt compuse dintr-un inel exterior fibros şi rezistent şi un ţesut gelatinos elastic situat în centrul lor. Aceste discuri au rol de „amortizor”, conferindu-i coloanei vertebrale protecţia la şocurile produse de mişcări ample sau bruşte, precum săritul, ridicarea unor greutăţi sau alergatul. Odată cu înaintarea în vârstă, ţesutul gelatinos din compoziţia discurilor intervertebrale se reduce şi astfel dispare protecţia amintită mai sus. Însă acest proces natural poate declanşa sau agrava unele afecţiuni ale coloanei vertebrale, precum stenoza spinală, osteoartrita sau hernia de disc. Există însă măsuri care pot preveni apariţia acestor complicaţii, precum şi metode de tratament eficiente.