Oreionul este o infecţie virală generalizată, produsă de virusul urlian, care afectează predominant şcolarii şi adolescenţii, fiind caracterizat prin tumefacţia nesupurativă a glandelor salivare, mai ales parotide, uni sau bilaterală. Pe tot globul oreionul este endemic, epidemiile apar la 2-5 ani, cu un vârf de incidenţă între ianuarie şi mai. Epidemiile apar, în special, în colectivităţi închise. Este neobişnuit la sugari, din cauza transferului transplacentar de anticorpi materni. Apare în peste 50% dintre cazuri la copiii în vârstă de 5-9 ani, iar 90% din toate cazurile apar la copiii sub 14 ani. Sursa de infecţie este reprezentată de omul bolnav cu forme manifeste şi forme inaparente. Nu există purtători sănătoşi de virus. Transmiterea naturală se produce prin contact direct aerogen, prin picături de secreţii, care pătrund prin nas şi gură, contact cu obiectele de uz recent contaminate, transplacentar – excepţional. Durata contagiozităţii: ultimele 2-3 zile de incubaţie şi 9-10 zile de boală. Imunitatea după boală este durabilă, reîmbolnăvirile fiind excepţionale. Poarta de intrare a virusului urlian este mucoasa nazofaringiană, de unde difuzează în sânge (viremia primară), atinge apoi glandele salivare, în care se multiplică; urmează viremia secundară şi pătrunderea în alte ţesuturi glandulare (pancreas, gonade) şi sistemul nervos central (meningita, meningoencefalita).