La nivelul anului 2016, statisticile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) arătau că nu mai puţin de 1,9 miliarde de adulţi erau supraponderali, dintre care 650 de milioane obezi. Şi mai îngrijorător este fenomenul obezităţii infantile: aceleaşi date indicau peste 340 de copii şi adolescenţi supraponderali sau obezi. Cazurile de obezitate cronică au crescut semnificativ în ultimii 45 de ani, arată aceeaşi sursă. Spre exemplu, în 1975, sub 4% dintre copiii şi adolescenţii cu vârste cuprinse între 5 şi 19 ani erau obezi, în timp ce la nivelul anului 2016, acest procent a crescut la 18%. Deşi poate avea numeroase cauze, obezitatea este favorizată în principal de supraalimentare şi sedentarism (obezitate de aport), o combinaţie care nu numai că duce la acumularea kilogramelor, dar poate declanşa numeroase probleme de sănătate, unele chiar grave. Obezitatea de aport este, aşadar, surplusul ponderal cauzat de tulburările de comportament alimentar, în care aportul caloric este mai crescut decât rata metabolică, adică procesul de ardere a caloriilor. Prin urmare, obezitatea de aport nu are drept cauze afecţiuni endrocrine, cum ar fi bolile de tiroidă, sau predispoziţia genetică, ci pur şi simplu supraalimentarea cu alimente hipercalorice, în condiţiile unui consum energetic minim.