Este o afecţiune umană, contagioasă, cu evoluţie autolimitantă, care îmbracă diverse manifestări clinice (febră, angină, adenopatie, şi mai rar, hepatosplenomegalie, exantem), caracterizată hematologic prin sindromul mononucleozic şi imunologic, prin apariţia anticorpilor specifici şi a celor heterofili. Virusul Epstein-Barr (VEB) a fost descoperit de către Epstein, Achong şi Burkitt în urmă cu 54 de ani, în celulele limfomului Butkitt, prin metoda de microscopie electronică. Patru ani mai tîrziu, în 1968, s-a dovedit cu certitudine că virusul EB este agentul etiologic al mononucleozei infecţioase. Virusul EB infectează aproximatv 90% din populaţie persistând pe întreaga durată a vieţii sub forma unei infecţii latente. Virusul EB face parte din familia herpesvirusurilor. La om, infecţia cu virusul EB survine în urma contactului cu secreţiile orale. Virusul, odată pătruns în organism, se multiplică direct în limfocitele B sau în celulele epiteliului orofaringian (limfocitele B fiind ulterior afectate prin contactul cu aceste celule).